În completarea investigaţiilor geotehnice şi geologice clasice, folosim metode geoficizice de cercetare a subsolului. Tomografia electrică (ERT – Electrical Resistivity Tomography) a devenit în ultimii ani una dintre cele mai folosite metode geofizice în geologie, geomorfologie şi geotehnică. Aceasta constă în caracterizarea subsolului din punct de vedere al proprietăţilor electrice. Variaţiile rezistivităţii electrice pot fi corelate cu variaţiile litologice, ale saturaţiei stratelor, cu conductivitatea fluidelor, cu porozitatea şi permeabilitatea rocilor, informaţii care mai apoi pot fi folosite pentru identificarea stratificaţiei terenului, a unităţilor geologice, a cavernelor, a faliilor, a apei
subterane, precum şi altele.
Masurarea rezistivitatii subsolului se realizeaza prin injectia in teren a unui curent slab prin intermendiul unei perechi de electrozi iar diferenta de potential electric este masurata de o alta pereche de electrozi. Aranjarea sistemului in teren presupune instalarea unui sir de electrozi la o anumita echidistanta si conectarea acestora la o unitate de control si colectare de date prin intermediul unui cablu special. Rezistivitatile sunt masurate printr-o combinatie complexa de electrozi de injectie/electrozi de potential iar rezultatul consta intr-o pseudo-sectiune a rezistivitatii aparente sub sirul de electrozi instalat la suprafata. Adancimea de investigare depinde de lungimea sirului, echidistanta dintre electrozi si metoda de masurare folosita.
Datele inregistrate sunt transferate pe un computer pentru procesare. Pentru a se ajunge la rezultatul final – sectiunea rezistivitatilor reale ale subsolului – datele masurate trec prin procesul de inversare cu ajutorul unui software, RES2DINV. Procesarea datelor consta in construirea iterativa a unui model 2D a subsolului, model care este comparat continuu cu datele inregistrate si apoi revizuit. Procesul se opreste in momentul in care rezistivitatile masurate teoretic pe acest model se apropie cel mai mult de rezistivitatile reale masurate. De obicei eroarea (diferenta) dintre cele doua modele este de maximum cateva procente (<5%).
Modelul rezistivitatii reale este prezentat sub forma unei sectiuni colorate care pune in evidenta variatia spatiala a rezistivitatii subsolului. Rocile/materialele au diverse rezistivitati fapt care permite identificarea limitelor litologice in sectiunea model.
Aplicatii:
- identificarea succesiunii stratigrafice
- detectarea golurilor subterane, ziduri si fundatii ingropate, rezervoare, conducte etc
- evaluarea grosimii depozitelor de umpluturi, deseuri
- determinarea adancimilor mari de fundare (de ex: piloti, pilele si culeele podurilor etc.)
- cartarea si evaluarea cantitativa/calitativa a zacamintelor
- agresivitatea solului
- identificarea faliilor, discontinuitatilor
- conturarea zonelor contaminate cu poluanti
- determinarea planurilor de alunecare (in zonele cu alunecari de teren)
- aprecierea nivelului apei subterane
- detectarea apelor saline, a scurgerilor de hidrocarburi
